Pe banca din fața librăriei ne aștepta un tânăr cu privire caldă dar extrem de iscoditoare, purtând o căciulă din lână cu motive nordice. ”Nu aș fi acceptat să ne întâlnim, dar mesajul dumneavoastră m-a convins”, spuse Valeriu. ”Ați scris cu diacritice și nu ați făcut nicio greșeală gramaticală sau de exprimare”.

Pe Valeriu l-am întâlnit la Cluj, orașul de care ne leagă multe amintiri plăcute. Știind că are Asperger, speram ca întrebările pe care i le puneam să ne aducă mai multă claritate în așteptările noastre privind experiența unui adult ce a trecut prin etapele complicate ale copilăriei și adolescenței.

Surpriza noastră a fost să aflăm că pentru Valeriu, diagnosticul de Asperger a venit foarte târziu, de fapt anul trecut, când el se lupta cu o depresie. Cu toate acestea, Valeriu ne-a oferit multe din răspunsurile pe care le așteptam, punându-le precis în contextul vieții lui.

Pentru noi, Valeriu este, dincolo de autocaracterizarea din titlu, așa cum ne numea și el, un omuleț minunat

Valeriu este licențiat în litere. Precizia și puterea lui de concentrare sunt incredibile, de multe ori nu îi permit să vadă lucrurile în ansamblu, dar îl transformă într-un specialist incredibil în lingvistică.

Nu doar în limba română, pentru care a trimis deja câteva sugestii celor care au conceput dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române. Vorbește și traduce excelent în și din engleză.
A învățat daneza în timpul unei burse în Danemarca.

Cunoaște bine norvegiana, pe care, după o școală de vară la Oslo, a aflat că o vorbea și în somn. Probabil, spune Valeriu, de la volumul mare de noțiuni pe care le acumulase la acel curs.

În școală a învățat limba germană, la un nivel incredibil, care i-a permis să scrie un text întreg la o olimpiadă despre ”Pfannkuchen”, deși Valeriu ne-a spus cu sinceritate, că nu știa ce înseamnă la vremea respectivă.

Valeriu spunea: “Într-o zi vreau să pot învăța și o limbă pe cale de dispariție, ca să pot ajuta la salvarea ei. Atunci datoria mea față de umanitate aș simți că o voi fi plătit.” Candidatele principale în prezent: pitjantjatjara din Australia și ainu din Japonia.

Cea mai mare provocare a lui Valeriu: ”Mintea mea, care simte nevoia disperată de a aranja, de a organiza fiecare mic aspect al vieții, ar avea nevoie ca o zi să aibă cel puțin 36 de ore, ca să aibă îndeajuns timp să pună la punct tot ce simte că are nevoie.”

Nevoia lui de a fi exact și organizat îl împinge de multe ori dincolo de termenele obișnuite la care trebuie să finalizeze un task. Valeriu și-a început doctoratul la Facultatea de litere din Cluj. Atunci a avut chiar ocazia de a preda la facultate, dar a pierdut acel job,  pentru că nu a reușit să-și termine la timp doctoratul. Își dorește să termine cât mai curând paginile rămase. Și ca să fim preciși, a scris 131 de pagini din minimum de 170, cât și-a propus.

Acum Valeriu încearcă să se înscrie din nou la doctorat, pentru a-l finaliza.

Valeriu are atestat de traducător pentru limba engleză. Un post de traducător (cărți, articole, subtitrări pentru filme) sau de corector i s-ar potrivi de minune. Dacă voi, cei care citiți acest articol aveți nevoie de un astfel de specialist, Valeriu e candidatul ideal.

Am lăsat la sfărșit poezia, care este un mod de exprimare preferat al lui Valeriu.
Ne-am simțit vrăjiți de versurile lui și l-am rugat să ne permită să reproducem aici o poezie scrisă de el.

Origami

(8 septembrie 2017)
Vreo nouă sute nouăzeci şi nouă de cocori din foi
Făcut-ai pentru mine când puteam vorbi de amândoi,
Când încă nu plecaseşi tu în lumea asta cea hapsână,
Când mâna-ţi încă îşi avea al său locşor în a mea mână.

Cu vrajă parcă îndoiai îndată fiecare pliu
Şi fiece cocor părea că-n ale tale mâini e viu,
Odată ce îl terminai, cu graţie, precis, cocorul,
Din palma ta se ridica să-şi ia ca fraţii săi el zborul.

Dar azi, când nu mai eşti a mea şi singur m-ai lăsat pe lume
Şi nici nu vrei să mai auzi de mine sau de al meu nume,
Rămâi în tot ce m-ai făcut, în ce sunt datorită ţie
Şi stau cu mine-n locul tău tăcuţi cocorii de hârtie.

(Aici poemu-i terminat sau cel puţin aşa-mi fu gândul,
Dar unei noi idei ciudate îi veni în mintea-mi rândul:
Cu aripile frânte azi, dar sufletul pierdut prin nori,
Sunt oare eu al mielea din sutele de-ai tăi cocori?)